PRIMELE ZILE
LA CREȘĂ SAU
GRĂDINIȚĂ
Un ghid practic pentru părinți,
din experiența noastră de zi cu zi
alături de copii
Grădinița Iepurașul cel Isteț
De la 7 luni la 6 ani, împreună.
Înainte de prima zi…
Se apropie prima zi de creșă sau grădiniță și, odată cu ea, apar probabil și o mulțime de întrebări. Oare va plânge când plec? Va mânca? Va reuși să doarmă acolo? Dacă îi va fi dor de mine? Dacă nu se va obișnui?
Sunt întrebări pe care le auzim foarte des de la părinți și pe care, după atâția ani petrecuți alături de copii, am ajuns să le cunoaștem bine.
Am trecut prin multe prime zile și am învățat că nu există două adaptări la fel. Sunt copii care intră curioși și încep imediat să exploreze, alții care preferă mai întâi să privească locul și oamenii din jur, iar pentru unii despărțirea de mama sau de tata este grea și vine cu lacrimi.
Tocmai de aceea am făcut acest ghid. Am adunat aici lucruri pe care le vedem și le trăim în fiecare an, la început de drum cu copiii și părinții lor, dar și câteva idei simple care pot face perioada aceasta puțin mai ușor de înțeles.
Nu îți promitem o „adaptare perfectă” și nici o rețetă care funcționează pentru orice copil.
Ne-am dori doar ca, după ce îl citești, să știi mai bine la ce să te aștepți și cum poți să-i fii alături copilului tău în primele zile.
01
Pregătirea poate începe înainte de prima zi
Pentru copil, aproape tot ce urmează este nou: locul, oamenii, ceilalți copii, programul și, mai ales, faptul că mama sau tata nu vor rămâne cu el. De aceea, poate fi de ajutor să începi să-i vorbești despre creșă sau grădiniță înainte de prima zi.
Nu este nevoie să îi spui cât de minunat va fi sau să îi promiți că sigur îi va plăcea. Povestește-i simplu și concret ce se va întâmpla:
„Mâine mergem la grădiniță. Eu te duc, tu rămâi acolo cu copiii și cu doamnele, iar eu mă întorc să te iau.”
Dacă aveți posibilitatea să vizitați locul înainte, cu atât mai bine. Poate vedea pe unde va intra, unde sunt copiii și poate cunoaște persoana care îl va primi. În felul acesta, în prima dimineață nu totul va fi complet necunoscut.
Este posibil să îți spună că nu vrea să meargă. Nu trebuie neapărat să îl convingi pe loc că îi va plăcea. Poți să îi răspunzi simplu: „Știu că nu vrei. Este ceva nou.” Uneori este suficient să îi arătăm că am înțeles ce simte, fără să încercăm imediat să îl facem să se simtă altfel.
Încearcă și să eviți replici precum „Nu ai de ce să plângi”, „Ești mare, copiii mari nu plâng” sau „Dacă nu plângi, îți aduc ceva”.
Dacă îi este teamă sau îi este dor de tine, pentru el ceea ce simte este real.
02
Spune grădiniței cum este copilul tău
Înainte de primele zile, povestește-ne puțin despre copilul tău. Pentru noi, aceste informații chiar contează.
Cum adoarme? Are un obiect preferat? Există un cântecel care îl liniștește? Ce îi place foarte mult să facă? Cum îți dai seama că este obosit? Ce îl ajută de obicei atunci când este supărat? Dacă este foarte mic, poate exista chiar un cuvânt pe care numai voi îl folosiți acasă pentru suzetă, biberon sau jucăria lui preferată.
Pentru un adult pot părea detalii mărunte, dar pentru copil pot însemna ceva cunoscut într-un loc în care, la început, aproape totul este nou.
Cu cât știm mai multe despre el, cu atât ne este mai ușor să ne apropiem și să descoperim ce îl poate ajuta.
03
A venit dimineața primei zile
Dacă este posibil, încercați să aveți puțin timp în plus în dimineața aceea. Este deja o zi diferită, iar graba nu ajută nici copilul, nici părintele.
Poți să îi povestești din nou ce urmează:
„Acum ne îmbrăcăm, mergem la grădiniță, te conduc înăuntru, apoi eu plec și mă întorc să te iau.”
Pentru un copil mic, „vin la ora 17:00” poate să nu însemne mare lucru. Un reper din rutina lui este mai ușor de înțeles: „Vin după somn” sau „Vin după gustare”. Important este să alegi un reper pe care știi că îl poți respecta.
În primele zile, lucrurile acestea mici, care se repetă, îl ajută să înceapă să înțeleagă cum va arăta ziua lui.
04
Ar fi mai ușor dacă aș rămâne și eu cu el?
Este o întrebare pe care o primim destul de des. Mulți părinți se gândesc că poate adaptarea ar fi mai ușoară dacă ar intra împreună cu copilul în sala de grupă și ar rămâne acolo o vreme, până când acesta începe să se obișnuiască.
Și este ușor de înțeles de ce. Copilul are alături persoana în care are cea mai mare încredere, poate descoperi locul fără să treacă imediat prin despărțire, iar părintele simte că îi poate face începutul mai ușor.
Din experiența noastră însă, am observat că prezența părintelui în sala de grupă nu face neapărat despărțirea mai ușoară. Cât timp mama sau tata sunt acolo, este firesc ca ei să rămână principalul reper al copilului. El poate explora, se poate uita la jucării sau la ceilalți copii, dar face toate acestea știind că părintele este încă lângă el.
Când părintele pleacă, despărțirea tot trebuie să aibă loc.
În toți anii aceștia am mai observat ceva: este important ca și copilul să aibă ocazia să îl cunoască pe adultul care va rămâne cu el. Să înceapă să accepte apropierea lui și să descopere, încet, că atunci când mama sau tata nu sunt acolo există cineva la care poate apela atunci când are nevoie de ajutor sau de alinare.
Asta nu înseamnă că, în primele zile, părintele pleacă și trebuie doar să aștepte să vedem ce se întâmplă. Îl rugăm să rămână în apropierea grădiniței, ca să poată reveni repede dacă este nevoie.
Dar înainte de toate acestea trebuie să trecem prin despărțirea propriu-zisă.
05
Când auzi „Mami, nu pleca!”
Pentru mulți părinți, acesta este probabil cel mai greu moment al primei zile. Copilul plânge, se agață de tine și îți spune să nu pleci. E firesc ca primul impuls să fie să mai rămâi puțin: încă o îmbrățișare, încă două minute, poate încă o explicație.
Știm cât de greu poate fi să pleci în timp ce copilul tău plânge. Dar, dacă despărțirea se prelungește foarte mult, poate deveni și mai greu pentru el să înțeleagă ce se întâmplă: mama pleacă sau mai rămâne?
De multe ori ajută ca despărțirea să fie caldă, dar clară. Poți să îi spui:
„Știu că ai vrea să rămân cu tine. Acum eu plec, iar după somn mă întorc să te iau. Te iubesc.”
Îl îmbrățișezi, îi spui la revedere și pleci.
Este important să nu pleci pe ascuns, chiar dacă poate părea mai simplu să dispari atunci când copilul este atent la o jucărie. Are nevoie să vadă, de fiecare dată, că îi spui când pleci și că apoi, așa cum i-ai promis, te întorci.
Și probabil că, imediat ce ai ieșit pe ușă, apare întrebarea pe care o au aproape toți părinții: „Ce se întâmplă acum? Mai plânge?”
06
Ai plecat. Ce se întâmplă după?
Uneori, da, copilul mai plânge. Sunt copii care se liniștesc destul de repede după plecarea părintelui și copii care au nevoie de mai mult timp.
Când unui copil îi este greu, rămânem aproape de el și îi vorbim calm. Uneori îi spunem pur și simplu: „Știu, îți este dor de mami.” Îi putem arăta o jucărie, putem merge împreună să vedem ce fac ceilalți copii sau putem sta o vreme lângă el.
Dacă știm de acasă că există un cântecel, un obiect sau o activitate care îl liniștește, încercăm și lucrurile acestea.
Nu toți copiii vor să intre imediat în joc. Unii preferă să stea o vreme și să privească. Nu este nevoie să îi grăbim.
Între timp, începe să se formeze și relația cu adultul care are grijă de el. Persoana care în prima dimineață era complet străină începe să aibă un chip cunoscut, o voce pe care a mai auzit-o și niște brațe în care poate, la un moment dat, va accepta să fie liniștit.
Uneori, după o vreme, plânsul se oprește. Copilul începe să privească în jur, devine curios sau se apropie de o jucărie.
Dar sunt și zile în care nu se întâmplă așa.
07
Și dacă nu se liniștește?
Sunt copii pentru care primele despărțiri sunt foarte grele. Pot continua să plângă, pot refuza apropierea noastră sau pot cere mereu să vină mama sau tata.
Nu îl lăsăm pur și simplu să plângă până „se obișnuiește”. Rămânem cu el și vedem dacă, după un timp, începe să accepte apropierea noastră sau reușește să se liniștească măcar puțin.
Tocmai pentru astfel de situații îl rugăm pe părinte ca, în primele zile, să rămână în apropiere. Dacă vedem că pentru copil este prea mult, că nu reușește deloc să se liniștească alături de noi sau că pentru ziua aceea a fost suficient, îl sunăm și îl rugăm să revină.
A doua zi încercăm din nou.
Poate va reuși să rămână puțin mai mult. Poate va recunoaște deja persoana care l-a primit cu o zi înainte sau jucăria pe care a descoperit-o. Iar dacă are nevoie din nou de mama sau de tata mai repede, pornim de acolo.
Adaptarea nu înseamnă să vedem cât timp poate rezista copilul fără părinte. Înseamnă ca, de la o zi la alta, locul și oamenii să înceapă să îi fie cunoscuți și copilul să descopere că poate fi în siguranță aici chiar și atunci când mama sau tata nu sunt lângă el.
08
„Acasă mănâncă. De ce aici nu vrea?”
Masa, somnul și joaca sunt alte motive de îngrijorare în primele zile. Părinții ne spun uneori că acasă copilul mănâncă bine, adoarme imediat sau este foarte sociabil și se întreabă de ce la grădiniță lucrurile stau altfel.
Acasă este un mediu pe care îl cunoaște foarte bine. Aici încă descoperă totul.
Unii copii mănâncă fără probleme din prima zi, alții mănâncă mai puțin la început. Unii adorm alături de ceilalți copii, iar alții au nevoie de timp până se obișnuiesc să doarmă în alt loc și după o altă rutină.
La fel se poate întâmpla și cu joaca. Un copil foarte activ și sociabil acasă poate prefera, în primele zile, să stea puțin deoparte și să privească. Asta nu înseamnă automat că nu îi place sau că există o problemă.
De aceea nu ne grăbim să tragem concluzii după prima zi. Ne uităm la ce se întâmplă în zilele următoare și ținem legătura cu familia.
09
Ce poate face începutul mai greu?
Nu putem controla fiecare reacție a copilului și nici nu acesta este scopul. Sunt însă câteva lucruri care pot face începutul mai greu.
Despărțirile foarte lungi pot prelungi tensiunea momentului, iar plecarea pe ascuns îl poate face pe copil să descopere brusc că părintele nu mai este acolo. Nici „Nu ai de ce să plângi” nu schimbă ceea ce simte în acel moment. Noi știm că se află într-un loc sigur; el abia începe să afle asta.
Contează și promisiunile pe care le facem. Dacă îi spui că vii după somn, încearcă să respecți acel reper. Iar dacă ai spus la revedere și ai plecat, nu te întoarce după câteva minute pentru încă o despărțire, dacă nu te-a chemat nimeni.
Cu timpul, copilul începe să învețe ceva foarte simplu: dimineața mama sau tata pleacă, ziua continuă, iar apoi se întorc.
10
Ce ajută în perioada de adaptare?
De cele mai multe ori nu este vorba despre ceva complicat. Ajută ca cel mic să înceapă să știe ce urmează, diminețile să semene cât de cât între ele și să descopere, zi după zi, că părintele pleacă, dar se întoarce.
La fel de importantă este comunicarea dintre familie și grădiniță. Părintele își cunoaște copilul cel mai bine și vede ce se întâmplă acasă, iar noi îl vedem într-un alt context, alături de copii și de adulții de aici. Când vorbim unii cu ceilalți, putem înțelege mai bine ce îl ajută și unde îi este încă greu.
Și este nevoie de timp. Un loc nou nu devine familiar doar pentru că au trecut două sau trei dimineți.
Dar adaptarea nu se întâmplă doar pentru copil. Într-un fel, și părintele trece prin ea.
11
Și părintele trece printr-o adaptare
Despre adaptarea copilului vorbim mult, dar și pentru părinte începutul acesta vine cu emoții. Poate apar îndoieli, vinovăție, teama că îi este prea greu sau întrebarea dacă ai făcut alegerea potrivită.
Toate acestea sunt firești. Important este însă ce ajunge la copil dincolo de ele.
Copiii simt foarte repede nesiguranța, ezitarea sau teama părintelui, chiar și atunci când nu sunt spuse direct. Dacă despărțirea vine cu multe reveniri, cu întrebări repetate de tipul „Sigur ești bine?” sau cu o teamă pe care copilul o vede pe chipul nostru, pentru el poate deveni și mai greu să înțeleagă că locul în care rămâne este unul sigur.
Asta nu înseamnă că părintele nu trebuie să aibă emoții. Le poate avea și, în același timp, să îi transmită copilului:
„Știu că este greu acum, dar am încredere că vei fi bine și că oamenii de aici vor avea grijă de tine.”
Când părintele reușește să privească începutul acesta ca pe o etapă firească, chiar dacă nu este una ușoară, copilul primește un mesaj important: mama sau tata pleacă, dar nu pentru că se întâmplă ceva rău.
Încrederea aceasta nu face ca plânsul să dispară imediat și nici nu grăbește adaptarea cu forța. Dar poate ajuta copilul să simtă mai repede că, deși despărțirea este grea, locul în care rămâne poate deveni unul sigur și cunoscut.
12
Cât durează adaptarea?
Ne-ar plăcea să existe un răspuns exact, dar nu există un număr de zile valabil pentru fiecare copil. Unii intră repede în ritmul grădiniței, iar alții au nevoie de mai mult timp.
Se poate întâmpla chiar ca un copil să intre fără probleme în primele zile și abia mai târziu să înceapă să protesteze la despărțire. De aceea, mai important decât să numărăm zilele este să vedem ce se schimbă.
Începe să se liniștească mai ușor? Acceptă apropierea adultului? Recunoaște persoana care îl primește dimineața? Devine curios în legătură cu ceea ce se întâmplă în jur? Se apropie de jucării sau de ceilalți copii? Începe să știe ce urmează în timpul zilei?
Uneori acestea sunt semnele mici care ne arată că locul începe să îi devină cunoscut.
13
Un mic checklist pentru primele zile
În seara dinainte
- I-am spus simplu ce se va întâmpla mâine.
- Am pregătit lucrurile de care va avea nevoie.
- Am spus grădiniței ce îl liniștește, cum adoarme și ce îi place.
În dimineața primei zile
- Încerc să nu transform dimineața într-o cursă contra-cronometru.
- Îi spun clar că eu plec și când mă întorc, folosind un reper pe care îl înțelege.
La despărțire
- Îl îmbrățișez și îi spun la revedere.
- Nu plec pe ascuns și nu prelungesc despărțirea cu multe reveniri.
- În primele zile rămân, dacă pot, în apropiere, ca să pot reveni repede dacă este nevoie.
Nu trebuie bifat „perfect”. Este doar un mic reper pentru primele zile.
Dacă prima zi nu iese cum ți-ai imaginat…
Poate ai vorbit cu el despre grădiniță, ați vizitat locul și ai încercat să pregătești cât mai bine începutul. Și totuși, în dimineața aceea, copilul tău plânge și nu vrea să-ți dea drumul la mână.
Prima zi nu ne spune cum vor arăta toate zilele care urmează.
Cu timpul, în locul complet nou încep să apară lucruri cunoscute: adultul pe care îl recunoaște când intră, o jucărie pe care o caută, un cântecel pe care l-a mai auzit, un copil al cărui nume începe să îl știe sau un moment al zilei pe care deja îl anticipează.
Și, zi după zi, se repetă ceva foarte important. Dimineața îi spui că pleci și că te vei întoarce. Mai târziu, exact așa cum i-ai spus, te întorci.
Puțin câte puțin, ceea ce la început era complet necunoscut începe să devină familiar.
Grădinița Iepurașul cel Isteț
Creșă • Grădiniță • Afterschool
Str. Mihai Eminescu 179
Sector 2, București
Telefon: 0722 121 779
TikTok: @iepurasulcelistet
De la 7 luni la 6 ani, împreună.